I took a sip of cappuccino and rela

I took a sip of cappuccino and relaxed in the first-class seat of the Eurostar train as it sped towards Paris.


I wasn't really sure why I was on the train in the first place It certainly wasn't typical of me to drop everything and run off to somewhere like Paris. Actually, my wife Sandra keeps telling me I've become boring in my old age. In fact, Sandra was the reason why I was heading for the French capital.


When I had got home from work the night before I'd found a note from Sandra on the kitchen table. It said that she needed to get away for a few days and would come back later in the week.


She'd done the same thing several times during our twenty-two years of marriage. When she got fed up with things at home she would pack a bag and go, but she always cameback when she was ready.


We had been having a few problems recently, and I had to admit that our relationship had got a bit boring since our youngest daughter had left for university.
After re-reading Sandra's note, it suddenly occurred to me that the following day would be exactly 25 years since Sandra and I first met in Paris. We had always celebrated this date together, but this time she had obviously decided to spend it away from me.


I couldn't really blame her. I'd been working such long hours that we barely saw each other. When we did have some time together, I was usually so exhausted that I simply fell asleepin front of the TV.
I suddenly felt I had to go to Paris on the anniversary of our first meeting. On my own, perhaps, I would be able to see things more clearly.


I decided to catch the first Eurostar train the next morning. Soon after the train arrived at the Gare du Nord in Paris, unsure of where I was going, I bought a ticket and went straight down to the Metro. As the train rushed through the black tunnel, I found my mind going back to that day, 25 years before.


I'd been working in the Paris branch of a London based mercha.nt bank. I remember it was a beautiful spring day and I'd decided to spend my lunch break in the Tuileries gardens. I had bought a baguette and some cold meat and found myself a bench next to a pool.


I'd only been there a few minutes when a gorgeous young lady came up and asked if she could join me. She had a thermos flask of coffee and a bag of fresh fruit.


We sat on the bench, shared our lunch and chatted for ages. Her name was Sandra and she was working in Paris as a nanny. We fell in love, and eventually married three years later in London.


I paused at the gates of the gardens, wishing that Sandra was with me. I eventually went through the gates and walked along the path past the same green trees, statues and flowerbeds.


When I arrived at the pool I saw that the bench was still there. It was empty, so I went over and sat down. I took the food out of the bag, tore off a piece of the baguette and began toeat. Suddenly I heard a woman's voice behind me.


"May I join you?" it said. Startled, I turned around. In disbelief, I watched as my wife, holding a thermos flask of coffee and a large bag of fruit, came round and sat next to me.
She looked wonderful. She'd had her hair done and was wearing a floral print dress.
"Sandra!" I exclaimed.
"I was hoping you'd come, Bill," she smiled.

Результаты (румынский) 1:

Am luat o inghititura de cappuccino şi relaxat în scaunul de prima clasa de tren Eurostar, aşa cum a accelerat spre Paris.


eu nu am fost sigur ce am fost pe tren în primul rând, desigur, nu a fost tipic pentru mine de a picătură totul şi spre undeva ca Paris. De fapt, soţia mea, Sandra a păstra telling eu am devenit plictisitor în vârstă meu. de fapt Sandra a fost motivul de ce am fost la poziţia de capitala franceză.


Când am avut ajuns acasă la locul de muncă cu o noapte înainte am găsit o notă de Sandra pe masa din bucatarie. Acesta a spus că ea nevoie să scape pentru câteva zile şi va veni înapoi mai târziu în săptămâna.


ea a făcut acelaşi lucru de mai multe ori în timpul nostru douăzeci şi doi de ani de căsătorie. Când a luat fed sus cu lucruri la domiciliu ea ar pachet un sac si du-te, dar ea mereu cameback atunci când ea a fost gata.


am avut fost cu câteva probleme recent, şi a trebuit să recunosc că relaţia noastră a luat un pic plictisitor, deoarece noastre fiica cea mică a plecat pentru Universitatea.
după re-lectură Sandra pe nota, dintr-o dată a avut loc la mine că a doua zi ar fi exact de 25 de ani, deoarece Sandra şi am întâlnit prima dată la Paris. Am avut întotdeauna sărbătorit această dată împreună, dar de data aceasta ea a avut, evident, a decis să petrece-o departe de mine


am putut da vina cu adevărat ei. Am fost de lucru astfel timp de ore ca am abia văzut reciproc. Când am avut ceva timp împreună, Am fost, de obicei, atât de epuizat că am pur şi simplu a căzut asleepin fata de TV.
dintr-o dată am simţit că trebuie să meargă la Paris, la aniversarea de întâlnirea noastră prima. Pe cont propriu, probabil, aş fi capabil de a vedea lucrurile mai clar.


am decis pentru a prinde primul tren Eurostar în dimineaţa următoare. Curând după ce trenul a ajuns la Gare du Nord din Paris, sigur de unde am fost de gând, Am cumparat un bilet şi a mers direct la staţia de metrou. Ca trenul s-au grabit prin tunelul negru, am găsit mintea mea merge înapoi la acea zi, 25 de ani înainte de.


a fost de lucru în Paris sucursala Băncii o Londra bazate pe mercha.nt. Îmi amintesc că a fost o zi frumoasă de primăvară şi am decis să-şi petreacă pauza de masa mea în grădinile Tuileries. Am avut cumparat o bagheta şi unele carne rece şi trezit un banc de lângă piscină.


am doar fost acolo câteva minute, când o femeie superba tineri a venit şi a întrebat dacă ea ar putea alătura mine. Ea a avut un balon de termos de cafea şi un sac de fructe proaspete.


am aşezat pe bancă, prânz noastre în comun şi vorbit pentru vârstele. Numele ei a fost Sandra şi ea a fost de lucru la Paris ca o bona. Am căzut în dragoste, şi în cele din urmă căsătorit trei ani mai târziu, în Londra.


am oprit la porţile de gradini, care doresc că Sandra a fost cu mine. În cele din urmă am mers prin porţile şi a mers pe calea trecut acelaşi copaci verzi, statui şi flori.


Când am ajuns la piscina am văzut că banca era încă acolo. A fost gol, asa ca am dus şi se aşeză. Am luat alimente din sac, a rupt o bucata de bagheta şi a început toeat. Deodată am auzit vocea femeii în spatele mine


"Pot să mă alătur tu?", a spus. Speriat, m-am întors în jurul. Cu neîncredere, am urmarit ca soţia mea, deţine un balon de termos de cafea şi o pungă mare de fructe, a venit rotunde şi aşezat lângă mine
ea a privit minunat. Ea a avut părul ei a face şi a fost poartă o florale rochie de imprimare.
"Sandra!" Am exclamat.
"Sper ca va veni, Bill," zambit.

Результаты (румынский) 2:

Am luat o înghițitură de cappuccino și relaxat în scaunul de primă clasă a trenului Eurostar, deoarece accelerat spre Paris. Nu eram foarte sigur de ce am fost în tren, în primul rând, este cu siguranță nu a fost tipic de mine să scadă tot și fugi undeva ca Paris. De fapt, soția mea Sandra imi spune ca am devenit plictisitor la bătrânețe. De fapt, Sandra a fost motivul pentru care am fost la poziția de capitala franceză. Când am ajuns acasă de la locul de muncă cu o noapte înainte am găsit o notă de Sandra pe masa din bucatarie. Acesta a spus că ea avea nevoie să scape pentru câteva zile și va reveni mai târziu în săptămâna. Ar face acelasi lucru de mai multe ori în timpul noastre de douăzeci și doi ani de căsătorie. Când ea a fost hrănit cu lucruri la domiciliu ar împacheta un sac și du-te, dar ea mereu cameback când ea a fost gata. Am fost cu câteva probleme de curând, și a trebuit să recunosc că relația noastră a luat un pic plictisitor, deoarece noastre fiica cea mai mică a plecat pentru universitate. După re-citit nota Sandra lui, a avut loc dintr-o dată să-mi că a doua zi ar fi exact 25 ani de când Sandra și am întâlnit pentru prima dată în Paris. Ne-am sărbătorit întotdeauna această dată împreună, dar de data aceasta ea a avut, evident, a decis să-l petreacă departe de mine. Eu nu prea pot da vina pe ei. Aș fost de lucru astfel timp de ore pe care abia le-am văzut unul pe altul. Când am avut ceva timp împreună, am fost, de obicei, atât de obosit încât pur și simplu am căzut fața asleepin a televizorului. dintr-o dată am simțit că trebuie să meargă la Paris, la aniversarea de prima noastră întâlnire. Pe cont propriu, poate, mi-ar fi posibilitatea de a vedea lucrurile mai clar. am decis să prind primul tren Eurostar a doua zi dimineata. La scurt timp după ce trenul a ajuns la Gare du Nord din Paris, sigur de unde am fost de gând, mi-am cumpărat un bilet de avion și sa dus direct în jos la stația de metrou. Ca trenul s-au grabit prin tunel negru, am găsit mintea mea merge înapoi la acea zi, 25 de ani înainte. Aș fost de lucru în ramura de la Paris a unei bănci mercha.nt cu sediul la Londra. Îmi amintesc că era o zi de primăvară frumoasă și aș decis să-și petreacă pauza mea de prânz în grădinile Tuileries. Am cumpărat o bagheta și unele carne rece și am găsit o bancă lângă o piscină. am fi fost acolo doar câteva minute, când o tânără superba a venit și a întrebat dacă ar putea să mi se alăture. Ea a avut un termos de cafea și un sac de fructe proaspete. Ne-am așezat pe banca de rezerve, comun prânz noastre și a stat de vorbă pentru vârstele. Numele ei a fost Sandra și ea a fost de lucru la Paris, ca o dădacă. Am căzut în dragoste, și în cele din urmă sa căsătorit cu trei ani mai târziu, la Londra. M-am oprit la porțile de grădini, dorind ca Sandra a fost cu mine. În cele din urmă m-am dus prin porțile și a mers de-a lungul calea trecut aceleași copaci verzi, statuile și de flori. Când am ajuns la piscina am văzut că banca era încă acolo. Era gol, așa că m-am dus și sa așezat. Mi-am luat mâncarea din sac, a smuls o bucata de bagheta și a început toeat. Dintr-o dată am auzit o voce de femeie în spatele meu. "Pot să mă alătur?" a spus. Speriat, m-am întors. În neîncredere, am privit ca soția mea, care deține un termos de cafea și un sac mare de fructe, a venit rotund și sa așezat lângă mine. Arăta minunat. Ea ar fi părul făcut și purta o rochie print floral. "Sandra!" Am exclamat. "Speram că vei veni, Bill,", a zâmbit ea.